CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave și de învelișul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelișul exterior. ♦ Construcție în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque]. Vezi definitia »

FOLOȘTÍNĂ, foloștine, s. f. 1. Rămășiță de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) Zăpadă care cade în fulgi mari. – Et. nec. Vezi definitia »

VERDÚRĂ s. f. tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. (< fr. verdure) Vezi definitia »

LUNÚLĂ s. f. 1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune. ♦ ĕle lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei. (< fr. lunule) Vezi definitia »

RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură. Vezi definitia »