OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm]. Vezi definitia »

KANTIANÍSM s. n. Sistem filozofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. Vezi definitia »

PANLIRÍSM s.n. (Liv.) Lirism realizat cu toate mijloacele de expresie lirică. [Et. incertă]. Vezi definitia »

NAVOMODELÍSM s. n. sport în construcția și lansarea navomodelelor. (< navomodel + -ism) Vezi definitia »

COSM¹- v. cosmo-. Vezi definitia »