PROVIDENȚIALÍSM s. n. Concepție bazată pe credința în providență. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialisme. Vezi definitia »

ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din fr. absolutisme. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s. n. v. epicurism. Vezi definitia »

DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea]. Vezi definitia »

CHIMIOTROPÍSM s.n. Chemotropism. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiotropisme]. Vezi definitia »