bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat. Vezi definitia »

MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. Vezi definitia »

pângăritúră, pângăritúri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune. Vezi definitia »

HIDATÍDĂ s.f. (Zool.) Formă larvară a teniei echinococ. [< fr. hydatide, cf. gr. hydatis – picătură de apă]. Vezi definitia »

METRÓZĂ s. f. afecțiune uterină de origine hormonală sau nervoasă. (< fr. métrose) Vezi definitia »