CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance. Vezi definitia »

RIZOSFÉRĂ s. f. strat al solului în care se dezvoltă rădăcinile plantelor. (< fr. rhizosphère) Vezi definitia »

pandéră (-re), s. f. – Bandieră, pavilion. – Var. pandelă. Ngr. μπαντιέρα, din it. bandiera. E dubletul lui bandieră. Vezi definitia »

SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis. Vezi definitia »

BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată și greu de înțeles (exprimând o nemulțumire); mormăială, bombăneală. – Din bodogăni + suf. -eală. Vezi definitia »