HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire) Vezi definitia »

LÁBIU s.n. v. labium. Vezi definitia »

IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium. Vezi definitia »

a fierbe în suc propriu expr. a fi măcinat de griji și incertitudini. Vezi definitia »

géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux. Vezi definitia »