Definita cuvantului geniu
géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
CONTRAPARTÍU s. n. matriță preparată prin galvanoplastie de pe un clișeu sau de pe un obiect, în vederea reproducerii și multiplicării clișeului sau a obiectului. (< contra1- + partiu) Vezi definitia »
COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire. Vezi definitia »
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu. Vezi definitia »
RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne) Vezi definitia »
DISPRÓSIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare. [Pron. -siu. / < fr. dysprosium]. Vezi definitia »