SIMETRÍE s. f. 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ◊ armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ◊ proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< fr. symétrie, lat., gr. symmetria) Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s. f. Tehnică de studiere a activității electrice a scoarței cerebrale, care constă în aplicarea unor electrozi pe suprafața creierului. – Din fr. électrocorticographie. Vezi definitia »

FACOMALACÍE s. f. ramolisment al cristalinului. (< fr. phacomalacie) Vezi definitia »

CIRCUMDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central. ♦ (Fiziol.) Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. circumduction]. Vezi definitia »

BALNEÁȚIE s. f. Acțiunea de a folosi băile în scop terapeutic. (< fr. balnéation) Vezi definitia »