INTERPSIHOLOGÍE s.f. Psihologie care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. [< fr. interpsychologie]. Vezi definitia »

FLUOROMETRÍE s.f. Dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență. [< fr. fluorométrie]. Vezi definitia »

MALABSÓRBȚIE s. f. tulburare de digestie, determinată de o deficiență enzimatică și de alterarea absorbției prin modificarea transportului alimentelor digerate din intestin în sânge și limfă. (< fr. malabsorption) Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

HIPERSIDEREMÍE s. f. creștere a cantității de fier în serul sangvin. (< fr. hypersidérémie) Vezi definitia »