MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

VĂRUÍT², -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui. Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri. Vezi definitia »

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni. Vezi definitia »

CLAPONÍT, -Ă, claponiți, -te, adj. v. CLAPONI. – [DLRM] Vezi definitia »