colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0. Vezi definitia »

ORATÓRIU s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de „buni vorbitori”, întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, soliști și orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine și asociații religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire]. Vezi definitia »

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli. Vezi definitia »

LAWRÉNȚIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. -țiu. / < fr. lawrencium, cf. E. O. Lawrence – inventatorul ciclotronului]. Vezi definitia »

PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. Vezi definitia »