MEȘ¹, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. Vezi definitia »

SÁBUȘ s. n. v. sabaș. Vezi definitia »

SPINĂRÍȘ, spinărișuri, s. n. (Reg.) Spinărie. – Din spinăr[ie] + suf. -iș. Vezi definitia »

sfărâmúș, sfărâmúșuri, s.n. (înv.) sfărâmătură, sfărâmă. Vezi definitia »

GANÁȘ s.n. Fiecare dintre cele două ramuri ale maxilarului inferior la animale. [Pl. -șe. / < fr. ganache]. Vezi definitia »