STARE DE EXCITAȚIE EROTICĂ ,LA OM, DE NATURĂ MORBIDĂ;EXAGERAREA MORBIDĂ A DORINȚELOR SEXUALE LA BARBAT(OMOLOG, LA FEMEIE-NIMFOMANIE) Vezi definitia »

DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »

ASANÁRE s.f. Acțiunea de a asana și rezultatul ei. [< asana]. Vezi definitia »

descarceráre s. f., g.-d. art. descarcerắrii; pl. descarcerắri Vezi definitia »

POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation]. Vezi definitia »