Definita cuvantului strătui
strătuí, strătuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se culca.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strătui
uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s. f. (zăpăceală); uluitor, s. f. (uimitor, care uluiește). Vezi definitia »
scârbeluí, scârbeluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se întrista, a se supăra. 2. a se scârbi, a se dezgusta. Vezi definitia »
hălcăzuí, hălcăzuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a vorbi tare și mult. 2. a mâna vitele răcnind. Vezi definitia »
FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui. Vezi definitia »
HARTUÍ, hartuiesc, vb. IV. V. hartoi. Vezi definitia »