brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo. Vezi definitia »

Sclav Vezi definitia »

ZVÂRLÁV, -Ă, zvârlávi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Vezi definitia »

PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. Vezi definitia »

TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. scr. truntav. Vezi definitia »