ÍNTIM / INTÍM, -Ă adj. 1. care constituie esența unui lucru; lăuntric. ◊ (fig.) strâns, apropiat. 2. (despre sentimente) puternic, profund. 3. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă. ◊ familiar, prietenos, cordial. ◊ referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual. 4. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva. ◊ care are loc într-un cadru restrâns. (< fr. intime, lat. intimus) Vezi definitia »

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim. Vezi definitia »

OICONÍM OI-/ s. n., adj. (cuvânt) care denumește o așezare omenească. (< oico- + -onim) Vezi definitia »

știm s. m. – Canură, deburaj. Sb. štim (Candrea). Vezi definitia »

EPENDÍM s.n. Epiteliu care căptușește ventriculii cerebrali și canalul central al măduvei spinării. [< fr. épendyme]. Vezi definitia »