EVAZIÚNE s. f. 1. evadare. 2. sustragere de la anumite obligații. ♦ ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. (< fr. évasion, lat. evasio) Vezi definitia »

INDIVIZIÚNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au pe cote-părți, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision. Vezi definitia »

PORȚIÚNE s. f. v. porție. Vezi definitia »

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție. Vezi definitia »

PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. Vezi definitia »