Definita cuvantului ceacîie
ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceacîie
TAXOLOGÍE s. f. studiu al clasificărilor. (< fr. taxologie) Vezi definitia »
INTÉNȚIE s. f. 1. dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio) Vezi definitia »
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie. Vezi definitia »
străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban). Vezi definitia »
DISGRAFÍE s. f. (Med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteț. – Din fr. dysgraphie. Vezi definitia »