DISJÚNCȚIE, disjuncții, s. f. Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. – Din fr. disjonction. Vezi definitia »

ATELOCARDÍE s. f. anomalie caracterizată prin dezvoltarea incompletă a inimii. (< engl. atelocardia) Vezi definitia »

PATOFIZIOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul disfuncțiilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. pathophysiologie]. Vezi definitia »

ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »

GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie. Vezi definitia »