ALOCENTRÍSM s. n. tendință de focalizare a interesului personal spre ceilalți, mai mult decât spre sine. (< fr. allocentrisme) Vezi definitia »

GEOMAGNETÍSM s. n. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétisme. Vezi definitia »

AUTOMODELÍSM s. n. sport constând în construirea de automodele. (< fr. automodélisme) Vezi definitia »

HIPERFOLICULINÍSM s.n. Sindrom determinat de creșterea secreției de foliculină. [< fr. hyperfolliculinisme]. Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme]. Vezi definitia »