AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius) Vezi definitia »

NEUROMUSCULÁR, -Ă adj. Care aparține nervilor sistemului muscular. [Pron. ne-u-. / < fr. neuromusculaire]. Vezi definitia »

SCAPULÁR, -Ă adj. Referitor la umăr, al umărului; umeral. ◊ Centură scapulară = claviculele și omoplații. // s.m. Bucată de stofă purtată de unii călugări pe umăr. [Cf. fr. scapulaire]. Vezi definitia »

EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă adj. care nu face parte din parlament. (< fr. extra-parlementaire) Vezi definitia »

VICEPRIMÁR, viceprimari, s. m. Adjunct al primarului. – Din vice- + primar. Vezi definitia »