Definita cuvantului strântor
strấntor, strấntori, s.m. (reg.) lemn care fixează piatra zăcătoare la masa pietrelor de moară; crivac.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strântor
PROCHÉSTOR s. m. magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii, recrutat dintre foștii chestori. (< lat. proquaestor) Vezi definitia »
ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text. – Adnota + suf. -tor. Cf. lat. adnotator, annotator, fr. annotateur. Vezi definitia »
VULGARIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur]. Vezi definitia »
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor) Vezi definitia »
DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (despre animale, omizi) care se hrănește cu frunzele arborilor. (< lat. defoliator) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z