Definita cuvantului stricătură
stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stricătură
strămătúșă, strămătúși, s.f. (înv. și reg.) sora tatălui sau a mamei bunicului sau bunicii; sora bunicului sau a bunicii. Vezi definitia »
pástă (páste), s. f. – 1. Materie vîscoasă, aluat, cocă. – 2. (Mold.) Plăcintă. It. pasta, prin intermediul ngr. πάστα. – Der. pastea, s. f. (prăjitură dulce), din ngr. παστέλλι (Scriban); păstos, adj. (ca pasta); pastel, s. n. (culoare pentru pictură; pictură cu această culoare; poezie descriptivă), din fr. pastel, ultimul sens e datorat titlului unui volum de poezii de Alecsandri; pastelist, s. m.; pastilă, s. f., din fr. pastille, germ. Pastille (rus. pastila, Sanzewitsch 207, este puțin probabil); paștet, s. n. (pateu) din fr. paté (› pateu, s. n.), prin intermediul germ. Pastele, rus. pastet (Tiktin). Vezi definitia »
SCÁLĂ, scale, s. f. Placă gradată montată la aparatele de radio, pe care se pot urmări, cu ajutorul unui indicator, posturile sau lungimea de undă pe care funcționează aparatul la un moment dat. – Din it. scala. Vezi definitia »
ACETALDEHÍDĂ s.f. Aldehidă acetică. [< fr. acétaldéhyde]. Vezi definitia »
BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis. Vezi definitia »