cúte (cúte), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca florem › floare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți. Vezi definitia »

FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre) Vezi definitia »

MISCIBILITÁTE s.f. Proprietate a două sau a mai multor substanțe de a forma un amestec omogen. [Cf. fr. miscibilité < lat. miscere – a amesteca]. Vezi definitia »

INCALCULABILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este incalculabil. (< fr. incalculabilité) Vezi definitia »

SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas]. Vezi definitia »