ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaier. (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din scr. odor „pradă”. Vezi definitia »

IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor. Vezi definitia »

MACHETATÓR, -OARE, machetatori, -oare, s. m. și f. Machetist. – Macheta + suf. -tor. Vezi definitia »

OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur]. Vezi definitia »

ÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, înțelegători, -oare, adj. Care are înțelegere pentru situația cuiva; p. ext. bun, mărinimos. – Înțeleg (prez. ind. al lui înțelege) + suf. -ător. Vezi definitia »