GHIÓC², ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea). Vezi definitia »

ALPENȘTÓC s.n. Baston lung cu ținte de fier la capăt, folosit pentru excursii în munți; baston de munte. [Pl. -curi. / < germ. Alpenstock, fr. alpenstock]. Vezi definitia »

foc mare,flacara mare,para Vezi definitia »

bloc (blócuri), s. n. – 1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Fr. bloc. – Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s. f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer. Vezi definitia »

TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenția banilor. (< fr. troc) Vezi definitia »