Definita cuvantului strună
strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panarițiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strună
scrámură (-ri), s. f. – (Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă. Sb. skrama „coajă” › *scram, cu sing. reconstituit după pl. scramuri. Legătura cu lat. squamula (Pușcariu, Dacor., V, 420) nu este probabilă. Vezi definitia »
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Vezi definitia »
GERMANÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile germanice; filologie germanică. [Gen. -cii. / < germ. Germanistik]. Vezi definitia »
POTICNEÁLĂ, poticneli, s. f. Faptul de a (se) poticni. – Poticni + suf. -eală. Vezi definitia »
SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură. Vezi definitia »