ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr. arrimeur]. Vezi definitia »

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator. Vezi definitia »

BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. Vezi definitia »

FOTOCONDUCTÓR, -OÁRE adj. variabil la conductibilitatea electrică a unor substanțe sub efectul radiațiilor; fotorezistent. (< fr. photoconducteur, engl. photoconductor) Vezi definitia »

CUADRIFÓR, -Ă adj. (arhit.; despre deschideri) cu patru despărțituri. (< it. quadrifora) Vezi definitia »