NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum. Vezi definitia »

ORATÓR s. m. cel care ține un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur) Vezi definitia »

DEPRECIATÓR, -OÁRE, depreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care depreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dépréciateur. Vezi definitia »

FORMATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. muncitor care confecționează forme de turnătorie; formar. 2. educator însărcinat cu formarea profesională. II. s. n. 1. aparat de laborator pentru formarea foilor de pastă de hârtie sau de semifabricate fibroase, pe baza cercetării cărora se determină caracteristicile fizico-chimice ale acestora. 2. (inform.) program care realizează conversia de format a datelor. (< fr. formateur, engl. formatter) Vezi definitia »

stabilizator, stabilizatori 1. O extensie cu o greutate mică la capăt, fixată pe crosa arcului ce preia vibrațiile din arc ce apar în momentul lansării săgeți. Vezi definitia »