DIRECTOR, directoare, s.m. 1. Care indică o linie de condută care îndrumează o activitate. 2. Care dirijează ceva, care indică directia. 3. persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Vezi definitia »

sbor (zbóruri), s. n. – 1. Reuniune, ședință. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piață. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s. n. (reuniune, ședință; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s. n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sboriște, s. f. (înv., piață publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s. n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”. Vezi definitia »

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor. Vezi definitia »

AUXOSPÓR s. m. (bot.) spor de creștere, la diatomee. (< fr. auxospore) Vezi definitia »

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor) Vezi definitia »