DIRÉCT, -Ă adj. 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. ◊ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct]. Vezi definitia »

SUBIÉCT, subiécți, s. m. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

apedúct (apedúcte), s. n. – Ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei. – Var. (înv.) apeduc, apăduc, apedus. Format pe baza fr. aqueduc sau a lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (sec. XIX). Vezi definitia »

Subiect de drept ce, în calitate de titular al unui drept real (de proprietate sau de folosință) asupra unor bunuri ori în calitate de executant al unor activități economice sau de prestator a unor servicii publice, obiect al contractului de concesiune, transmite, prin efectul acestui contract, altui subiect de drept (numit concesionar) spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, facultatea de a exploata acele bunuri și, respectiv, de a îndeplini acele activități economice sau servicii publice. Concedentul se obligă prin contractul de concesiune să pună la dispoziția concesionarului, la data începerii concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini și să răscumpere de la acesta plusurile valorice care apar la expirarea contractului conform celor stabilite prin caietul de sarcini. Vezi definitia »

Obiect de cult, dovada a continuitații romanizarii in teritoriul Daciei dupa retragerea aureliana; Vezi definitia »