SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune. Vezi definitia »

COCȚIÚNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr. coction, lat. coctio) Vezi definitia »

SEA-LINE SI-LÁIN/ s. f. canalizare sub apă care permite încărcarea și descărcarea în plină mare sau în rada unui port a produselor petroliere. (< engl. sea-line) Vezi definitia »

ITERAȚIÚNE s.f. v. iterație. Vezi definitia »

RELEVAȚIÚNE s.f. v. relevație. Vezi definitia »