FOLOSIT, -Ă, folosiți, -te, adj. Care a fost întrebuințat; care s-a degradat, deteriorat (prin întrebuințare îndelungată); întrebuințat, uzat. – V. folosi. Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi. Vezi definitia »

pâhăvít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre plante) pălit. 2. (despre oameni) puhav. Vezi definitia »

NUNTÍT², -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care s-a căsătorit, care a făcut nuntă (1). – V. nunti. Vezi definitia »