AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium. Vezi definitia »

RESTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care reface o operă de artă, o clădire etc. 2. proprietar sau administrator de restaurant. (< fr. restaurateur, lat. restaurator) Vezi definitia »

PERVERTITÓR, -OÁRE, pervertitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care pervertește; corupător. – Perverti + suf. -tor. Vezi definitia »

CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (Bot.) Plămânărică. – Cuscru + suf. -ișor. Vezi definitia »

SECRETÓR, -OÁRE adj. Care secretă; secretoriu. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal care produce secreții. [Cf. fr. sécréteur]. Vezi definitia »