ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean. Vezi definitia »

ciuciuleán, ciuciuléni, s.m. (reg.) pui de crap (mai mic decât ciortanul); ciuciu. Vezi definitia »

VOMERIÁN, -Ă adj. Al vomerului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. vomérien]. Vezi definitia »

PARCÁN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcán s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány. Vezi definitia »

BABILONEÁN, Ă (‹ Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană. Vezi definitia »