SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire]. Vezi definitia »

ALUNGĂTÓR, -OÁRE, alungători, -oare, adj. (Rar) Care alungă. – Din alunga + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

urciór (-oáre), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16). Vezi definitia »

PULSATÓR, -OÁRE adj. (Despre fenomene) Alcătuit dintr-o succesiune de impulsuri identice. ♦ (Despre curentul electric) Format numai din alternanțe de un singur sens (pozitive sau negative); pulsant. [< pulsa + -tor]. Vezi definitia »

ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos. Vezi definitia »