INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter¹-+condiționare. Vezi definitia »

TARODÁRE s.f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. [< taroda]. Vezi definitia »

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, mențiune scrisă. – V. însemna. Vezi definitia »

RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda]. Vezi definitia »

ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști. Vezi definitia »