BATIÁLĂ adj. f. (În expr.) Regiune batială = regiune în fundului mării cuprinsă între adâncimea de 200 și 1000 m. [Pr.: -ti-a-] – Fr. [region] bathyale. Vezi definitia »

GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr. glande) Vezi definitia »

MORFOFILOGENÉZĂ s. f. studiu al genezei variabilității morfologice în cursul filogeniei. (< fr. morphophylogenèse) Vezi definitia »

popíșnică, popíșnice, s.f. (reg.) numele unei plante medicinale; popilnic (v.). Vezi definitia »

tábără (-bere), s. f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). Vezi definitia »