ADAPTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se poate adapta; de adaptabilitate. [Cf. fr. adaptif]. Vezi definitia »

FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație: federal. – Din fr. fédératif. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) în fragmente mici. – Din fr. comminutif. Vezi definitia »

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus. Vezi definitia »

COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus. Vezi definitia »