RECUZÍTĂ s. f. 1. totalitatea accesoriilor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. 2. totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate. (< germ. Requisit) Vezi definitia »

STÁNCĂ, stănci, s. f. (Ornit.; pop.) Stăncuță. – Din n. pr. Stanca. Vezi definitia »

LICÉNȚĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa. 3. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice. (< fr. licence, lat. licentia) Vezi definitia »

PIPERÍNĂ s.f. Alcaloid care se găsește în piper. [< fr. pipérine]. Vezi definitia »

SCOPOLAMÍNĂ, scopolamine, s. f. Alcaloid înrudit cu atropina, extras din frunzele și semințele mai multor plante solanacee și folosit în farmacie. – Din fr. scopolamine. Vezi definitia »