CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. Vezi definitia »

EXHORTÁȚIE s.f. v. exortație. Vezi definitia »

HOMEOPLAZÍE s. f. (biol.) dezvoltare a unui țesut asemănător țesutului normal. (< fr. homéoplasie) Vezi definitia »

anozomelíe s.f. Defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav. (< fr. anosomélie) Vezi definitia »

cârstéie s.f. (reg.) șină (de metal). Vezi definitia »