críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caș. 2. masă lungă și scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară. Vezi definitia »

ADIÁTĂ s. f. v. diată. Vezi definitia »

RÉPLICĂ s. f. 1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă. 2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ fără ~ = definitiv. ◊ (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 3. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terțet etc. 4. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor. ◊ (arheol.) copie veche. 5. mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ. (< fr. réplique, lat. replica) Vezi definitia »

spárgă s. f. – (Trans.) Funie. Mag. sparga (Candrea; Gáldi, Dict., 159). Vezi definitia »

PROTONÉMĂ s. f. organ filamentos la briofite, licheni și alge, din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. (< fr. protonéma) Vezi definitia »