îmbâzoí pers. 3 sg. îmbâzoiéște, vb. IV (reg.; despre coada animalelor) a o ține drept în sus, a o ține bârzoi. Vezi definitia »

SOLDĂȚÓI, soldățoi, s. m. (Peior.) Augmentativ al lui soldat. – Soldat + suf. -oi. Vezi definitia »

PIETRÓI, pietroaie, s. n. Augmentativ al lui piatră; bolovan. – Piatră + suf. -oi. Vezi definitia »

altoí (altoiésc, altoít), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var. – Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi). Vezi definitia »

ȘERPÓI, șerpoi, s. m. Augmentativ al lui șarpe. – Șarpe + suf. -oi. Vezi definitia »