SECUNDI- elem. „al doilea, secund”. (< germ. sekundi-, cf. lat. secundus) Vezi definitia »

șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo. Vezi definitia »

canaves mandi? expr. (țig.) când vii la mine? Vezi definitia »

ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri. 2. Fig. A avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă. Vezi definitia »

mojdí (-désc, -ít), vb. – A pisa, a melița. Sb. možditi. – Der. mujdei (var. mojdei), s. n. (pastă de usturoi cu ulei sau cu apă), cf. sb. meždenik, „pastă de fasole” (după Cihac, II, 204, din sl. moštĭžĭ „untdelemn”; după Tiktin, din sl. mozga, cf. mîzgă; după părerea lui Crețu 338, din lat. mūria de allium); mojdier, s. n. (pilug). Vezi definitia »