RĂZGÂNDÍ, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Răz- + gândi. Vezi definitia »

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, secțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati. Vezi definitia »

izbîndí (izbândésc, izbândít), vb. – 1. A depăși, a întrece. – 2. A birui,a cîștiga o victorie, a triumfa. – 3. A răzbuna. – 4. A Înfăptui, a realiza. – 5. A reuși, a izbuti. Sl. izbyti, izbądą „a depăși” (DAR), cf. dobîndi. Toate sensurile sînt înv., cu excepția sensului 2. – Der. izbîndă, s. f. (victorie; răzbunare; succes, satisfăcător); izbînditor, adj. (biruitor). De la inf. izbyti (der. din sl. byti „a fi”) trebuie să provină izbuti, vb. (a reuși), care este, prin urmare, simplu dublet al lui izbîndi (Cihac, II, 153; Tiktin), cf. sl. izbytije „succes”. Vezi definitia »

dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn). Vezi definitia »

ghilabandi, ghilabandesc v. t., v. i. (înv.) a cânta. Vezi definitia »