TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci. Vezi definitia »

opritor de muci expr. (glum.) mustață. Vezi definitia »

născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-și închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s. f. (invenție, descoperire). Vezi definitia »

CINCIZÉCI num. card. Număr situat în numărătoare între patruzeci și nouă și cincizeci și unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (în locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intră în componența num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „câte” intră în componența num. distributiv) Vin câte cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [Var.: cinzéci num. card.] – Cinci + zeci. Vezi definitia »

ALIC͹, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică. Vezi definitia »