pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului. Vezi definitia »

píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă. Vezi definitia »

RĂSTOCÍ, răstocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). – Din sl. rastociti. Vezi definitia »

postăicí, postăicésc, vb. IV (reg.; despre plante leguminoase) a scoate boabele din păstăi; a păstări, a păstăi, a dezghioca. Vezi definitia »

vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă Vezi definitia »