subservitór, subservitoáre, s.m. și f. (înv.) infirmier. Vezi definitia »

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur) Vezi definitia »

JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (Înv și pop.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. Vezi definitia »

pacefăcătór, pacefăcătóri, s.m. (înv.) pacificator, împăciuitor. Vezi definitia »

AUROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc pe baza greutății proprii. (< fr. aurochore) Vezi definitia »