Definita cuvantului suflețitoriu
suflețitóriu, suflețitórie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu suflețitoriu
FLORILÉGIU s.n. Culegere de extrase literare; antologie. [Pron. -giu. / cf. lat. florilegium, it. florilegio, fr. florilège]. Vezi definitia »
DENEGATÓRIU, -IE adj. cu caracter de denegație. (< fr. dénégatoire) Vezi definitia »
poștagíu, poștagíi, s.m. (înv.) 1. diriginte de poștă (la țară); poștameșter; poștar. 2. factor poștal. Vezi definitia »
ȘAȘÍU, -ÍE adj. v. sașiu. Vezi definitia »
SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. Vezi definitia »