Definita cuvantului suflețitoriu
suflețitóriu, suflețitórie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu suflețitoriu
STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio]. Vezi definitia »
ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte]. Vezi definitia »
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü. Vezi definitia »
SINCÍȚIU s. n. masă citoplasmică cu mai multe nuclee. (< fr. syncytium) Vezi definitia »
OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire) Vezi definitia »